8 Minute
Un rar Lamborghini Countach LP400 S iese la lumină după zeci de ani de ascundere
Un Lamborghini Countach care părea parcă blocat într‑o capsulă a timpului a revenit în centrul atenţiei după mai mult de trei decenii în care dispăruse de pe radar. Trimisa iniţial în Statele Unite şi ulterior exportată în Japonia, această piesă rară — una dintre primele maşini LP400 S vopsite în Blue Tahiti — a supravieţuit într‑o stare uluitor de originală, aproape de showroom. 13 fotografii Foto: VINwiki | YouTube
John Temerian, fondatorul Curated, dealerul şi atelierul de restaurare din Miami specializat în supercaruri de epocă, a lucrat cu mai multe Countach decât probabil va vedea orice colecţionar. Totuşi, el încă descrie emoţia pe care i‑o provoacă aceste icoane în formă de pană la fel cum o simţea în copilărie: o entuziasmare intensă. Pentru Temerian, Countach rămâne silueta definitorie a Lamborghini — automobilul care a scris şablonul pentru supercarurile cu uşi tip foarfecă care au urmat.
Viaţa îndelungată a unei legende: producţia şi evoluţia Countach
Produs din 1974 până în 1990, Countach a evoluat dramatic pe parcursul celor 16 ani de producţie. Modelele timpurii erau minimaliste, aproape ca un prototip, în timp ce iteraţiile ulterioare au adoptat extensii, aripi şi o aerodinamică din ce în ce mai agresivă. De la purul LP400 "Periscopio" până la teatralul model aniversar de 25 de ani, fiecare fază reflectă priorităţi schimbătoare de performanţă şi stil.
Pentru colecţionari precum Temerian, însă, cele mai curate maşini timpurii — în special LP400 Periscopio originale şi primele derivate LP400 S — reprezintă cele mai valoroase exemplare pentru colecţii datorită fidelităţii faţă de designul original al lui Marcello Gandini şi rarităţii lor relative.
Periscopio: cea mai pură expresie a Countach
Design şi moştenire
LP400 "Periscopio" este arhetipul. Construit între 1974 şi 1977, plafonul său avea un tunel distinct, superficial, menit să găzduiască un oglinjoar retrovizoare de tip periscop pentru a compensa vizibilitatea slabă în spate — de aici şi porecla. Lamborghini a abandonat rapid periscopul funcţional, dar indentarea de pe plafon a rămas, consacrând locul Periscopio în legendele Countach.
Repere ale specificaţiilor
- Motor: V12 atmosferic de 3,9 litri
- Putere: aproximativ 370 hp (375 PS)
- Viteza maximă: aproape 180 mph (conform literaturii de epocă)
- Roţi: modelele timpurii foloseau roţi Campagnolo din magneziu "telephone dial" de 14 inch (7.5" faţă, 9" spate)
- Volum de producţie: aproximativ 150 de LP400 Periscopio, ceea ce le face extrem de rare
Combinaţia dintre geometria neîncărcată a lui Gandini şi V12‑ul aspirat natural a transformat Periscopio nu doar într‑un exemplar vizual pur, ci şi într‑un reper de performanţă al epocii sale.
Influenţa lui Walter Wolf şi tranziţia către LP400 S
La mijlocul anilor 1970, omul de afaceri canadian şi proprietarul unei echipe de Formula 1, Walter Wolf, a jucat un rol esenţial în dezvoltarea Countach. Prin finanţare şi colaborări tehnice — în special cu Gianpaolo Dallara — Wolf a comandat trei prototipuri bespoke care puneau accent pe caroserie mai lată, forţă de apăsare crescută şi frâne şi suspensie îmbunătăţite. Aceste "Walter Wolf Specials" au introdus un V12 de 5.0 litri cu aproximativ 447 hp şi celebrele roţi Campagnolo "Bravo" de 15 inch (8.5" faţă, 12" spate), echipate cu anvelope Pirelli realizate la comandă.
Prototipurile Wolf au influenţat direct producţia LP400 S introdusă în 1978, care a adoptat aripi evazate, o amprentă pe sol mai largă şi multe dintre indiciile estetice ce vor defini variantele ulterioare Countach.
LP400 S Blue Tahiti: o capsulă a timpului găsită în Japonia
Dintre maşinile LP400 S, şasiul 1016 are o poveste specială. Una dintre primele 27 de modele LP400 S, a părăsit Sant'Agata vopsită Blue Tahiti. Livrată iniţial unui antreprenor din California care a comandat mai multe Lamborghini simultan, această maşină a căzut în obscuritate şi a dispărut din ochii publicului până în anii 1990.
În Japonia, a stat liniştită la etajul doi al unui dealer timp de decenii, în mare parte neatinsă. Acum şase luni, un prieten al lui Temerian a zărit maşina în timp ce făcea cumpărături în Japonia şi l‑a anunţat. După oferte repetate şi o inspectare detaliată realizată de expertul Countach Chip Davis — însărcinat să descopere orice imperfecţiune care ar fi putut descuraja vânzătorul — acesta a cedat în cele din urmă.
Când şasiul 1016 a revenit în SUA, Temerian a găsit aproape de necrezut originalitatea maşinii: vopsire de fabrică, interior neatins şi doar 6.000 de mile la bord. Temerian o descrie ca şi cum ar arăta ca o maşină de unul‑doi ani, o veritabilă capsulă a timpului care s‑a maturizat precum un vin bun.
Specificaţii ale vehiculului şi stare mecanică
Acest LP400 S Blue Tahiti păstrează caracterul unui Countach timpuriu cu arhitectură de şasiu şi motor derivată din LP400, combinată cu ampatamentul mai lat şi roţile Bravo ale LP400 S. Note cheie despre specificaţii şi stare includ:
- Kilometraj: ~6.000 mile (mileage foarte mic, autentic)
- Vopsea şi interior: finisaj şi tapiţerie de fabrică originale, conservare excelentă
- Stare mecanică: funcţional originală; planul este trimiterea în Italia pentru o întreţinere mecanică atentă, fără restaurare completă
- Colectabilitate: şasiul 1016 este foarte dorit datorită numărului mic în seria de producţie, culorii originale şi provenienţei
Performanţă, poziţionare pe piaţă şi comparaţii
Modelele timpurii Countach au fost repere ale supercarurilor în epoca lor: motoare V12 cu turaţii înalte, tracţiune spate şi accent pe formă dramatică. În performanţele de atunci rivalizau sau depăşeau concurenţi exotici contemporani precum familia Ferrari Berlinetta Boxer sau Maserati Bora în viteză maximă şi spectacol.
Astăzi, poziţionarea lor pe piaţă se află la intersecţia dintre dorinţa pentru supercaruri clasice şi originalitatea de concurs. Tranzacţii din mijlocul anilor 2010 pentru Periscopio şi primele LP400 S impecabile s‑au situat în jurul valorii de 1,2–2 milioane USD, în funcţie de kilometraj, documentaţie şi culoare. Cu interesul continuu pentru exemplarele originale de fabrică şi statutul cultural al Countach, aceste valori au avut în general o tendinţă ascendentă.
În comparaţie, creşterea valorii şi cererea colecţionarilor pentru Countach reflectă dinamica altor supercaruri de la sfârşitul secolului XX, precum Ferrari F40 şi Porsche 959 — deşi cu profile de colector diferite. Countach atrage entuziaşti care preţuiesc designul radical, caracterul V12 şi estetică puternică de tip coachbuilt.
Strategia de restaurare şi planurile viitoare
Decizia lui Temerian este clară: Countach Blue Tahiti va primi atenţie mecanică pentru a asigura o funcţionare sigură şi fiabilă, dar nu va fi restaurată cosmetic. Păstrarea vopselei originale, a tapiţeriei conforme perioadei şi a habitaclului neatins conservă provenienţa şi maximizează valoarea istorică pentru colecţionarii care preţuiesc autenticitatea peste perfecţiunea de concurs.
De ce această descoperire contează pentru colecţionari şi pasionaţi
Găsirea unui LP400 S cu kilometraj redus, în mare parte nerefăcut, care a plecat din Sant'Agata cu decenii în urmă şi s‑a întors aproape neschimbat este rară. Dincolo de romantismul descoperirii, maşina oferă o fereastră autentică asupra designului şi ingineriei Lamborghini într‑un moment pivotal. Pentru colecţionari, astfel de descoperiri validează apetitul pieţei pentru originalitate şi servesc ca repere cu care se compară maşinile restaurate sau modificate.
Pentru oricine urmăreşte supercarurile clasice, Countach Blue Tahiti aminteşte că istoria auto uneori reapare intactă — un artefact original al culturii supercarurilor anilor 1970 care încă reuşeşte să uimească în 2025.
Sursa: autoevolution
Comentarii