Primele CCA ale USAF: FQ-42 Vengeance și FQ-44 Fury

Forțele Aeriene ale SUA au atribuit oficial denumirile FQ-42 Vengeance și FQ-44 Fury primelor două Aeronave Colaborative de Luptă, marcând prima identificare publică a dronelor cu reacție selectate să opereze alături de avioane de vânătoare și bombardiere cu echipaj.

Anunțate la conferința Air, Space and Cyber organizată de Air and Space Forces Association, la mijlocul lunii septembrie, în National Harbor, Maryland, denumirile vin după decizia din iunie de a selecta două proiecte distincte, dezvoltate de General Atomics și Anduril. Ambele aeronave efectuează deja misiuni de test și sunt produse pe liniile de asamblare, în timp ce USAF intenționează să introducă în serviciu 150 de exemplare într-o primă etapă, să extindă flota la 500 de unități până în 2032, iar ulterior să ajungă la aproximativ dublul acestui număr.

Design și performanțe

Anduril FQ-44 Fury, cunoscut anterior sub denumirea de prototip YFQ-44 și, intern, drept Fury, este un avion de vânătoare semi-autonom, capabil să decoleze și să aterizeze de pe piste scurte. Aeronava are o lungime de 20 de picioare (6 metri), o anvergură de 17 picioare (5,2 metri) și este propulsată de un singur turborreactor Williams FJ44-4M, cu o tracțiune de 4.000 de livre-forță. Anduril indică o viteză maximă de Mach 0,95 (729 mph/1.173 kph) și un plafon operațional de 50.000 de picioare (15.240 metri). Fury are o greutate maximă la decolare de 5.000 de livre (2.268 kg) și două puncte de acroșare pentru armament, capabile să transporte două rachete AIM-120 AMRAAM.

General Atomics FQ-42 Vengeance, cunoscut până de curând drept YFQ-42 și denumit intern Dark Merlin, urmează un concept similar. Propulsat de un singur turborreactor al cărui producător nu a fost dezvăluit, Vengeance este descris drept subsonic, fără ca viteza sa maximă să fie comunicată. Are o autonomie maximă de 930 de mile (1.500 km), un plafon operațional de 45.000 de picioare (13.700 metri) și o anduranță de până la opt ore. Designația FQ încadrează aeronava în categoria luptătoarelor fără echipaj, în timp ce prefixul Y indica statutul de prototip în faza de dezvoltare.

General Atomics poziționează FQ-42 în cadrul conceptului său Gambit Series, bazat pe arhitectura gen/specie, o abordare modulară menită să adapteze platforma pentru roluri variate, de la supraveghere de lungă durată până la lovituri aer-sol.

Software, producție și testare

Una dintre cerințele operaționale pentru ambele platforme este capacitatea de a rula mai multe pachete software de misiune, nu un singur program nativ. Lockheed Martin, Northrop Grumman, RTX Collins Aerospace și Shield AI dezvoltă software de misiune pentru testare. USAF este așteptată să selecteze suitele software preferate până la finalul anului, iar software-ul ales pentru lotul inițial de 150 de aeronave urmează să fie anunțat în vara anului 2027. Forțele Aeriene plănuiesc o flotă inițială de 150 de CCA, care va crește la 500 de unități până în 2032.

Anduril a declarat că intenționează să producă aproximativ 150 de exemplare Fury pe an, atât pentru necesitățile USAF, cât și pentru potențiali clienți aliați. General Atomics plănuiește să livreze Vengeance către USAF și să construiască avioane de vânătoare suplimentare pentru propria flotă de aeronave a companiei; aceasta nu a explicat rolul flotei interne. Nici producătorii, nici Forțele Aeriene nu au dezvăluit costurile pe unitate.

Testele vor continua și se vor intensifica în lunile următoare. În primăvara anului 2026, un FQ-42 al General Atomics a suferit un accident în deșertul Californiei, pus pe seama unei erori a autopilotului în calcularea greutății și a centrului de greutate; incidentul reprezintă primul accident înregistrat până în prezent implicând o CCA. Rezultatele viitoarelor teste de zbor și selecțiile software pentru lotul de producție vor stabili următoarele etape ale introducerii în serviciu a aeronavelor Vengeance și Fury.