Criză Volkswagen: reduceri majore și plan de restructurare

Marja operațională a Volkswagen Group a coborât la doar 2,8% în 2025, iar acțiunile companiei au ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 16 ani. Situația l-a determinat pe CEO-ul Oliver Blume să răspundă printr-un program agresiv de reducere a costurilor și a numărului de angajați.

Blume a descris situația drept o urgență financiară pe termen scurt și promovează planuri de înjumătățire a gamei de modele a grupului, reducere a costurilor anuale cu 6 miliarde de euro, închidere a până la patru uzine din Germania și eliminare a până la 100.000 de locuri de muncă.

Moștenire inginerească versus triere financiară

Problemele cu care se confruntă Volkswagen nu au apărut peste noapte. Grupul poartă încă povara unor decizii majore din trecut, inclusiv scandalul emisiilor diesel, care a costat compania peste 33 de miliarde de dolari, și erodarea rapidă a afacerii din China. Cândva responsabilă pentru aproximativ 40% din profiturile grupului, aceasta se află acum sub presiunea unor jucători locali precum BYD, SAIC și Geely.

Aceste vulnerabilități structurale s-au suprapus peste un deficit de talente. Ferdinand Piëch a rămas în istoria Volkswagen drept președintele-inginer care le cerea echipelor soluții tehnice, nu remedii contabile. Piëch a promovat proiecte devenite repere pentru grup, de la motorul W8 al Passat-ului până la Bugatti Veyron de 1.000 CP, și a transformat practicile Volkswagen de producție și control al calității după ce a preluat conducerea în 1993. A identificat deficiențele inginerești și a readus compania pe profit în patru ani.

Ascensiunea lui Oliver Blume a trecut prin roluri în controlul calității și producție la Audi, SEAT și Volkswagen, urmate de Porsche, unde a devenit CEO în 2015. În primii ani ai mandatului său la Porsche a intrat în producție Taycan, Cayenne a rămas extrem de profitabil, iar 911 și-a păstrat statutul. Totuși, o mare parte din această bază inginerească, inclusiv arhitectura de 800 V a lui Taycan și cutia de viteze cu două trepte de pe puntea spate, provenea din programul Mission-E, început înainte ca Blume să devină CEO.

Încurajat de succesul inițial de la Porsche, Blume a stabilit un obiectiv ambițios de electrificare, promițând că peste 80% din producția Porsche va fi complet electrică până în 2030. Realitățile pieței s-au dovedit însă dificile. Vânzările Taycan au scăzut cu 45% în 2025, iar noul Macan electric nu a reușit să atingă volumele de vânzări ale Macan-ului cu motor termic pe care îl înlocuia. Profitabilitatea s-a prăbușit, iar Blume s-a retras din managementul operațional al Porsche în 2026 pentru a prelua supravegherea întregului Volkswagen Group; angajamentul inițial privind electrificarea Porsche a fost ulterior abandonat.

Astăzi, Blume conduce o organizație care, potrivit criticilor, are nevoie de soluții inginerești și de mai multă claritate în portofoliul de produse la fel de mult cum are nevoie de reduceri de costuri. Scăderea marjei operaționale, pierderea cotei de piață în China și povara rămasă după scandalul Dieselgate conturează un amestec complex de responsabilități istorice și erori strategice.

Planul de restructurare al lui Blume include reducerea gamei de modele cu 50%, diminuarea costurilor cu 6 miliarde de euro pe an, posibila închidere a până la patru fabrici din Germania și reducerea forței de muncă cu până la 100.000 de angajați.