6 Minute
DRS dispare în 2026: cum vor schimba modurile X și Z cursa
În paddock se tot discută: sistemul DRS, introdus pentru a facilita depășirile, își încheie mandatul. Nu ca o glumă, ci din motive tehnice şi de reglaj al noilor mașini hibride. Schimbarea nu este doar cosmetică — schimbă modalitatea în care piloții gestionează aerodinamica și energia pe liniile drepte.
Ce este DRS și ce urmărea inițial
Drag Reduction System (DRS) este, pe scurt, o supapă activată de pe volan care deschide un flaps al aripii spate și reduce rezistența la înaintare. Efectul e imediat: viteză mai mare pe linia dreaptă, plus o fereastră mai mare pentru depășire. Doar că DRS era condiționat: poate fi folosit doar în zone desemnate și doar dacă mașina din spate este la un second sau mai puțin față de cea din față, măsurat la punctul de detecție. În calificări sau antrenamente, DRS e liber în zone, pentru timpi mai buni de tur.
Introducerea sa în 2011 a avut un scop pragmatic: un bandaj pe problema fluxului aerodinamic. Când un monopost produce mult downforce, mașina care urmează intră în «dirty air» — curenți vaporizați care îi scad aderența. DRS oferea, temporar, o simulare a slipstream-ului: avantaje pe linia dreaptă pentru cel din spate, nu pentru a transforma depășirile în ceva inevitabil, ci pentru a le face mai probabile.
De ce se renunță la DRS în 2026
Regulile tehnice care intră în vigoare din 2026 schimbă ecuația. Noile trenuri de propulsie hibride și cerințele energetice au impus regândirea aripilor — atât în spate, cât și în față — iar soluția simplă a unei aripi spate care se deschide nu mai e suficientă ca să echilibreze comportamentul mașinilor. Așadar, se renunță la DRS ca mecanică unică și se introduc două moduri distincte pe volan, care pot fi activate manual în zone specifice ale circuitului.
Primul mod, denumit «Z-mode», deschide elemente pe aripile față și spate pentru a crește downforce-ul în viraje, permițând viteze mai mari pe curbe. Al doilea, «X-mode», reduce rezistența aerodinamică pentru a maximiza viteza pe linia dreaptă. Spre deosebire de DRS, aceste moduri nu sunt dependente de proximitatea față de alt monopost: pot fi folosite, în anumite zone, oricând pilotul consideră oportun.
Mai mult, din 2026 va exista și o versiune de «push-to-pass» care oferă un impuls suplimentar de energie electrică. Nu e doar un artificiu estetic; este o necesitate tehnică pentru a armoniza consumul energetic al sistemelor hibride cu cerințele aerodinamice ale mașinii.
Ce rămâne — și ce se pierde — din DRS
Avantajul clar: mai mult control. Piloții vor decide când și cum să utilizeze modurile X și Z, iar inginerii vor ajusta strategiile energetice în funcție de circuit. Dezavantajul: complexitate crescută. Cât de naturale vor părea depășirile când motorul electric oferă boost, iar aripile își modifică comportamentul? E imposibil de spus înainte ca mașinile reale să ruleze în cursă pe acest set de reguli.
Un alt punct important: DRS funcționa doar în condiții uscate; în ploaie era dezactivat. Noile moduri vor trebui să aibă proceduri clare pentru condiții umede, astfel încât siguranța să nu fie compromisă.
Reacțiile piloților
Opiniile în paddock au fost mixte încă de la anunț. Lewis Hamilton a spus că a auzit impresii din simulatoare: «mi s-a spus că pare destul de lent», adăugând că se vor vedea efectele în practică: „Trebuie doar să ne asigurăm că mașinile sunt eficiente, rapide și că racingul e mai bun.” Lando Norris a avertizat la rândul lui: «Nu vreau să se meargă în cealaltă direcție. Dacă devine prea complicat, riscăm distanțe mari și plictiseală.»
Mesajul e clar: îmbunătățirea spectacolului nu stă doar în tehnologie. Contează și cum sunt configurate reglementările, strategia echipelor și, nu în ultimul rând, talentul piloților.
Perspective tehnologice și implicații sportive
Schimbarea spre moduri multiple, controlate, deschide porți pentru dezvoltări ulterioare: management avansat al energiei, integrarea modurilor în strategiile de cursă și noi tactici de blocaj sau atac. De asemenea, inginerii vor avea o sarcină grea: să proiecteze aripi care să suporte mutări mecanice repetate, fără compromisuri mari în fiabilitate.
Și publicul? Unora le va plăcea varianta «mai puțin artificială» — depășirile care rezultă din gestionare energetică — în timp ce alții vor resimți absența clară a acelui «clic» simplu al DRS pe care l-au înțeles imediat.
.avif)
Expert Insight
Dr. Elena Popescu, specialistă în dinamica fluidelor aplicată motorsportului, explică: «Trecerea la moduri X și Z este logică din punct de vedere al coerenței energetice a noilor mașini. Problema nu e inventarea unui sistem nou, ci calibrarea fină: cât boost, cât downforce și în ce zone. Dacă echipele găsesc acel echilibru, vom vedea depășiri mai strategice, nu doar brute.»
Rămâne întrebarea: vor reuși regulamentul și ingineria să aducă mai multă precizie în luptele de pe pistă — sau vom plăti scump pentru complexitate? Așteptarea pentru primele curse 2026 va fi, cu siguranță, una tensionată.
Lasă un Comentariu