.webp)
8 Minute
La şase luni de la integrarea terestră a României în Spaţiul Schengen, sectorul transporturilor înregistrează schimbări notabile: traficul de tranzit s-a fluidizat, timpii de aşteptare la frontierele cu Ungaria și Bulgaria au scăzut semnificativ, iar operatorii logistici beneficiază de predictibilitate mai mare în planificarea rutelor. Această transformare afectează atât transportul rutier de marfă, cât și conexiunile intermodale cu porturile, aeroporturile și reţeaua feroviară.
Context istoric şi impactul neaderării la Schengen
Înainte de aderare, logistica internaţională a României era marcată de numeroase bariere administrative şi controale vamale la graniţele interne ale UE. Formalităţi laborioase la trecerea frontierelor generau timpi logistici impredictibili, costuri operaţionale adiţionale şi pierderi competitive importante pentru operatorii români. Datele UNTRR estimate pentru perioada 2012–2023 indicau pierderi de aproximativ 19 miliarde euro cauzate de timpii de aşteptare la frontierele cu Ungaria şi Bulgaria; transportatorii raportau frecvent blocaje de 20–30 ore, iar în situaţii extreme până la 72 de ore.
Schengen în practică: eficienţă crescută pentru transportul rutier
Eliminarea controalelor sistematice la frontieră a avut un efect imediat asupra fluenţei traficului de transport de mărfuri. Potrivit operatorilor internaţionali şi locali precum Gebrüder Weiss, timpii de aşteptare zilnică s-au redus semnificativ, iar companiile pot alege rute mai directe, fără ocoliri ale punctelor aglomerate precum Nădlac. Rezultatul: consum de combustibil redus, costuri de transport mai mici, ore de lucru ale şoferilor recuperate şi o amprentă de carbon mai mică asociată staţionărilor prelungite.
Efecte operaţionale imediate
Transportatorii au raportat că timpul mediu pierdut la frontieră a scăzut de la aproximativ 40 de ore lunar la 10–15 ore. Această reducere permite redistribuirea resurselor financiare şi operaţionale către modernizarea flotelor, digitalizare şi formare profesională. De asemenea, predictibilitatea livrărilor s-a îmbunătăţit, facilitând respectarea termenelor contractuale şi reducând costurile cu depozitarea temporară şi manipularea suplimentară a mărfurilor.
Fluxuri logistice, coridoare şi rolul României în transportul de tranzit
Pe termen mediu, România devine o rută competitivă de tranzit pentru legăturile est‑vest. Accesul facil la pieţele din Germania, Italia sau Austria şi posibilitatea de a rula rute directe prin state Schengen consolidează poziţia Coridorului IX şi altor coridoare pan‑europene. Oraşele din vest — Arad, Oradea, Timişoara — capătă o importanţă strategică sporită ca noduri logistice, iar Portul Constanţa poate întări rolul de hub maritim conectat la reţele rutiere şi feroviare către Europa Centrală şi de Vest.
Proiecte de infrastructură: unde investiţiile devin prioritare
Aderarea la Schengen amplifică nevoia de a accelera proiectele de infrastructură: modernizarea autostrăzilor A1 şi A7, finalizarea coridoarelor rutiere şi investiţiile în linii feroviare de mare viteză sunt menţionate ca priorităţi strategice. Conectivitatea portuară şi aeriană trebuie consolidată pentru a susţine creşterea traficului de tranzit şi operaţiunile intermodale. De exemplu, optimizarea legăturilor rutiere şi feroviare între Portul Constanţa şi bazinul Central‑European poate reduce costurile logistice şi timpul de tranzit pentru mărfuri containerizate şi vrac.
Feroviar: reabilitări şi transferuri temporare către rutier
Lucrările de reabilitare a infrastructurii feroviare din România şi din ţările vecine au determinat un transfer temporar de volume către transportul rutier, estimat la aproximativ +20% în anumite coridoare. Pe măsură ce proiectele feroviare se vor finaliza, se preconizează o recalibrare a distribuţiei modalităţilor de transport. Totuşi, în perioada actuală operatorii rutieri exploatează pe termen scurt această creştere a cererii.
Aeroporturi şi transport aerian de mărfuri
Înainte de aderare, transportul aerian de cargo din România către statele Schengen era deseori subiectul unor controale suplimentare la aeroporturile externe, cu risc de pierdere a conexiunilor. Liberalizarea traficului terestru reduce presiunea asupra logisticii aeriene, dar rămâne necesară coordonarea procedurilor de handling şi securitate la nivelul aeroporturilor pentru a menţine lanţuri de aprovizionare rapide şi competitive.
Digitalizare, conformitate şi controale interne
Eliminarea controalelor fizice permanente este însoţită de o monitorizare digitală mai strictă. Soluţii precum e‑CMR, e‑Factura, e‑Transport sau e‑Sigiliu devin instrumente uzuale pentru urmărirea în timp real a mărfurilor. Conectarea la Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) facilitează schimbul de date între state, dar impune operatorilor obligaţia de conformare continuă la regulamentele europene referitoare la siguranţă rutieră, orele de condus şi echipamentele digitale (ex.: tahografe digitale).
Provocări în tranziţie
Adaptarea la noile proceduri electronice şi la cerinţele de conformitate a creat, iniţial, blocaje operaţionale: integrarea sistemelor IT vamale, instruirea personalului şi uniformizarea interpretării documentelor de însoţire a mărfurilor necesită timp şi investiţii. În plus, controalele spot în interiorul teritoriului sunt încă practicate, generând incertitudini privind momentul şi cadrul legal al verificărilor.
Securitate rutieră, siguranţă și impact ambiental
Reducerea timpilor de staţionare la frontieră are efecte pozitive directe asupra siguranţei rutiere: mai puţine blocaje în trafic înseamnă riscuri mai mici pentru incidente generate de oboseala şoferilor sau de manevrele de evitare. De asemenea, scăderea consumului de combustibil reduce emisiile de CO2 asociate lanţurilor logistice. Totuşi, creşterea volumelor de trafic rutier impune menţinerea unor standarde stricte de control al greutăţii şi al condiţiilor tehnice ale vehiculelor pentru a preveni degradarea infrastructurii şi a redus riscul de accidente.
Dezvoltări în transportul public și mobilitate urbană
Deşi impactul Schengen este cel mai vizibil în transportul de marfă, efecte indirecte privind mobilitatea urbană apar din prioritizarea investiţiilor în infrastructură. Modernizarea coridoarelor şi creşterea investiţiilor în parcuri logistice pot elibera rută pentru proiecte de transport public în oraşele tranzitate. În plus, cererea pentru servicii de transport public — autobuze, tramvaie, metrou — rămâne un element cheie în strategiile locale de dezvoltare durabilă, contribuind la reducerea poluării şi la creşterea accesibilităţii muncii în regiunile cu activitate logistică intensă.
Politici guvernamentale şi reglementări
Guvernul şi autorităţile de reglementare au rolul de a facilita tranziţia: promovarea digitalizării vamale, finanţarea proiectelor de infrastructură (autostrăzi, linii feroviare, terminale intermodale) şi armonizarea interpretării reglementărilor în spaţiul Schengen sunt imperative. De asemenea, iniţiativele privind stimulentele financiare pentru modernizarea flotelor şi pentru implementarea tehnologiilor verzi pot accelera reducerea amprentei de carbon a sectorului transporturilor.
Relevanţa economică şi socială
Aderarea la Schengen reprezintă un catalizator pentru economia românească: creşterea atractivităţii pentru investiţii străine în logistică, relocări de producţie către Europa Centrală şi de Est şi dezvoltarea parcurilor logistice creează locuri de muncă şi amplifică valoarea adăugată la nivel regional. În acelaşi timp, beneficiile se regăsesc şi la nivel social — mai puţine întârzieri în lanţul de aprovizionare înseamnă stabilitate pentru companii şi consumatori.
Provocări rămase şi măsuri recomandate
În continuare sunt necesare acţiuni coordonate: accelerarea proiectelor rutiere şi feroviare, standardizarea procedurilor administrative între statele membre, investiţii în digitalizare şi formare profesională pentru şoferi şi personalul logistic. Autorităţile trebuie să garanteze un echilibru între libertatea de circulaţie oferită de Schengen şi necesitatea menţinerii unui nivel înalt de securitate naţională şi vamală.
Concluzie: oportunitate strategică pentru un sector în transformare
La şase luni după aderare, efectele asupra transportului şi logisticii din România sunt multiple şi în mare parte pozitive: traficul de tranzit este mai fluid, costurile operaţionale scad, iar oportunităţile de dezvoltare strategică pentru infrastructură şi centre logistice cresc. Succesul pe termen lung va depinde însă de viteza şi calitatea implementării proiectelor de infrastructură, de adoptarea tehnologiilor digitale şi de capacitatea companiilor şi autorităţilor de a colabora pentru a standardiza procedurile în întreg Spaţiul Schengen. Pentru România, momentul este unul oportun pentru consolidarea poziţiei sale ca nod logistic regional şi pentru transformarea sustenabilă a mobilităţii şi infrastructurii naţionale.
Sursa: adevarul
Comentarii