.webp)
8 Minute
Introducere: începuturile off‑road‑ului românesc
În România, prima mașină destinată utilizării serioase în teren accidentat a luat naștere în anii ’50, rezultatul unei combinații neobișnuite între tehnologii sovietice și inspirație occidentală. Modelele IMS — începând cu IMS‑57 și continuând cu IMS‑59, pentru a culmina cu legendarul M461 (cunoscut ulterior și sub denumirea ARO M461) — au pus bazele producției auto 4x4 locale. Aceste vehicule au devenit repede preferate pentru muncă grea, pentru armata română și, ulterior, pentru export spre zeci de țări din întreaga lume.
Context industrial: fabrica din Câmpulung Muscel
Povestea acestor vehicule pleacă din Câmpulung Muscel, unde, încă din 1885, exista o uzină de celuloză și hârtie. În timpul celui de‑Al Doilea Război Mondial, unitatea și‑a schimbat rapid profilul — halele care produceau hârtie au fost adaptate pentru producerea de componente aeronautice, inclusiv elice și mitraliere pentru avioanele IAR 80. După conflict, aceeași capacitate industrială s‑a reinventat: de la motociclete, apoi la produse civile precum lacăte și, în final, la repararea și fabricarea unor componente auto și transmisiilor pentru vehicule GAZ‑69, sub coordonarea Întreprinderii Metalurgice de Stat (IMS).
.avif)
Influențe și surse tehnice
Modelele americane donate URSS în timpul războiului (în special vehiculele Willys și alte 4x4) au fost sursă de inspirație pentru constructorii sovietici, iar aceștia, la rândul lor, au dezvoltat propriile platforme, precum GAZ‑69. Inginerii români de la IMS au preluat multe elemente ale acestor vehicule — șasiu, cutie de viteze, aspectul robust al caroseriei — și le-au adaptat, combinând soluții locale la motor, transmisie și finisaje. Astfel au apărut IMS‑57 și succesoarele sale.
IMS‑57: primul off‑road românesc
Design și structură
IMS‑57, lansat în 1957, se remarca printr‑o caroserie simplă, rezistentă, cu două uși și cu partea din spate acoperită de o prelată. Structura era inspirată estetic de GAZ‑69, iar șasiul și cutia de viteze erau, practic, identice cu omologul sovietic. Mobilitatea și robustețea erau principalele atuuri — foișorul de protecție la mediul de lucru, spațiile generoase de depozitare și simplitatea asamblării îl transformau într‑un utilitar ideal pentru mediul rural și șantierele vremii.
.avif)
Motoare, performanțe și consum
Una dintre particularitățile IMS‑57 era motorul cu o cilindree mai mare decât cea a GAZ‑69: 3.260 cmc, cu circa 50 CP la 2.800 rpm. Viteza maximă anunțată era de aproximativ 80 km/h, iar consumul ridicat, în jur de 24 l/100 km, reflecta prioritizarea fiabilității și a cuplului motor potrivit pentru teren accidentat, în defavoarea eficienței rutiere. Pornirea se realiza cu demaror, activat printr‑o pedală centrală în podea — o soluție ingenioasă, dar primitivă din perspectiva ergonomiei moderne.
Echipare și utilitate
Parbrizul era format din două bucăți, ștergătoarele erau manuale la început, iar bancheta spate asigura loc pentru echipe de lucru. IMS‑57 a devenit un instrument util pentru agricultură, construcții și administrarea teritoriului în perioada colectivizării, când drumurile erau adesea impracticabile.
IMS‑59: evoluția imediată
Două ani mai târziu, IMS‑59 a adus îmbunătățiri ergonomice și tehnice: puterea a crescut la circa 56 CP, viteza maximă a urcat la 90 km/h și a apărut, în anumite versiuni, ștergătorul electric pentru parbriz. Au existat variante cu patru uși și versiuni de camionetă cu benă. Popularitatea IMS‑59 a crescut rapid — între 1957 și 1963 s‑au fabricat peste 3.200 de unități, ceea ce a consacrat seria IMS ca reper în segmentul vehiculelor utilitare 4x4 românești.
M461 (ARO M461): transformarea într‑o legendă
Proiectare și testare
Proiectarea succesorului serii IMS a început în 1961, cu numeroase teste pentru remedierea unor probleme de direcție și pentru creșterea fiabilității. Inginerii români au studiat atent vehicule occidentale 4x4, în special Land‑Rover, adaptând soluții moderne la resursele locale. Rezultatul: în 1964 a început producția modelului M461, care va rămâne unul dintre cele mai reușite vehicule off‑road produse în România.
Specificații tehnice
M461 a fost echipat cu un motor pe benzină de 2.500 cmc și circa 70 CP, suficient pentru o viteză maximă de aproximativ 100 km/h. Consumul a scăzut comparativ cu generațiile anterioare, situându‑se la circa 17 l/100 km, un progres important pentru acea perioadă. M461 se remarca printr‑o construcție robustă, suspensie și transmisie adaptate pentru tracțiune integrală (4x4) și capacitatea de a rula mii de kilometri în condiții grele fără reparații majore — unele surse atestă rezistența la cel puțin 100.000 km fără intervenții importante.
Performanță în competiții și recunoaștere internațională
M461 a confirmat calitățile „off‑road” în competiții: un exemplar a câștigat Forest Rally în Belgia (1970), iar o participare notabilă în Oregon (SUA) în anii ’70 a demonstrat că modelul era capabil să concureze cu omologii occidentali. Aceste succese au consolidat imaginea de vehicul fiabil, robust și accesibil.
.avif)
Producție, export și poziționare pe piață
Modelul M461 a fost produs într‑un număr impresionant: peste 80.000 de unități, mai mult de jumătate fiind destinate exportului. Primele destinații au fost China și Columbia, iar ulterior M461 a ajuns în peste 30 de țări pe patru continente. În unele state sud‑americane s‑au produs chiar versiuni sub licență, iar în Egipt modelul a fost comercializat ca „Ramses”. Datorită prețului competitiv, fiabilității și costurilor de întreținere relativ scăzute, M461 a găsit clienți atât în sectorul civil, cât și în cel militar — Armata Română l‑a folosit pe scară largă.
Comparativ: IMS/M461 vs. omologi occidentali și sovietici
Comparativ cu GAZ‑69, IMS‑57 și IMS‑59 ofereau motoare mai mari și o adaptare locală care îmbunătățea utilitatea practică; însă consumul era mai ridicat. Față de Land‑Rover sau alte 4x4 occidentale ale epocii, M461 a fost mai simplu echipat, dar foarte robust și cu un raport cost‑performanță atractiv pentru piețele emergente. În competiții, M461 a demonstrat că un design bine calibrat pentru teren poate concura cu succese în fața concurenței occidentale, în special pe rute unde fiabilitatea mecanică contează mai mult decât luxul sau electronica.
Design și adaptabilitate
Designul acestor vehicule a mizat pe modularitate: caroserii ușor de reparat, spații de încărcare versatile, variante cu două sau patru uși și opțiuni de camionetă. Robustetea caroseriei, protecțiile șasiului și soluțiile simple de întreținere le‑au făcut preferatele administrațiilor locale, ale echipelor de teren și ale vânătorilor sau pescarilor din zone cu infrastructură săracă.
Moștenirea și transformarea în ARO
După mijlocul anilor ’70, producția s‑a reorientat treptat spre noile modele ARO, continuând tradiția vehiculelor 4x4 românești. Modelele IMS și M461 rămân astăzi repere istorice pentru pasionații de vehicule off‑road, colecționari și pentru comunitățile care apreciază simplitatea și robustețea tehnologică. Exporturile și licențele confirmă că, deși provin dintr‑o economie planificată, aceste vehicule au avut o relevanță globală reală.
Concluzie: ce învățăm de la primele off‑road‑uri românești
Istoria IMS‑57, IMS‑59 și M461 demonstrează cum o industrie capabilă să se adapteze poate transforma competențe aparent neconectate (producție de elice, reparații militare, piese de transmisie) într‑o linie de vehicule utile și apreciate. Aceste modele au combinat soluții tehnice importate cu adaptări locale eficiente, livrând mașini fiabile, ușor de întreținut și potrivite pentru condiții dificile. Pentru pasionații de automobile, istoria acestor 4x4 românești reprezintă o lecție de design pragmatic, inginerie adaptativă și succes pe piețele internaționale chiar și în condiții economice complicate.
Sursa: adevarul
Comentarii