5 Minute
Ai intrat vreodată într-o parcare îngustă și ai simțit că volanul îți joacă feste? Există sisteme care transformă acel nervozism în control. Direcția pe patru roți — sau 4WS — mută puțin din magie la roțile din spate, iar diferența se simte imediat: mașina răspunde mai rapid la comenzi la viteze mici și devine mai stabilă la viteze mari.
Sisteme active și pasive: cum și de ce
Conceptul este simplu în teorie: porți o parte din acțiunea de virare și la puntea din spate. În practică, implementările diferă radical. Sistemele active folosesc motoare, servomotoare hidraulice sau actuatori electrici, coordonați de o unitate electronică de control. Această unitate procesează date de la o rețea de senzori — viteză, unghiul volanului, accelerație laterală — și decide unghiul optim pentru roțile spate. La viteze reduse, roțile din spate tind să întoarcă în sens opus față de cele din față, micșorând raza de bracare. La autostradă, ele se aliniază în același sens, contribuind la stabilitate la schimbările bruște de bandă.
Avantaje și limitări ale sistemelor active
Beneficiile sunt clare: manevrabilitate îmbunătățită în oraș, stabilitate la viteze mari și o reacție mai predictibilă în situații de urgență. Totuși, latura tehnică costă. Mai multe componente înseamnă mai multe puncte posibile de defecțiune și un preț mai mare la achiziție și întreținere. În plus, când electronica greșește — de exemplu din cauza unui senzor defect — senzația la volan poate părea neobișnuită pentru șoferii neantrenați.
Ce înseamnă „pasiv” în direcția pe patru roți?
Spre deosebire de sistemele active, soluțiile pasive nu implică motoare sau calculatoare. Ele folosesc elemente de suspensie proiectate să permită un mic reglaj al tracțiunii spate în funcție de sarcinile și forțele care acționează asupra punții. De obicei sunt bucșe și componente cu un profil geometric atent calculat, care produc un ușor toe‑in sau toe‑out al roților din spate când sarcina se schimbă.
Un exemplu clasic vine din dezvoltarea Porsche 928: inginerii au observat un comportament neașteptat la frânare în viraj, când roata din exteriorul cotiturii tindea să deschidă unghiul (toe‑out) și să genereze surprinzător supraviraj. Răspunsul a fost redesenarea punții astfel încât la decelerare roțile să vină ușor spre interior (toe‑in), reducând astfel tendința de supraviraj și sporind stabilitatea.
Pasivul e elegant și economic, dar oferă mult mai puțină flexibilitate decât un sistem activ: nu există profiluri de funcționare în regim urban versus autostradă și nu sunt posibile ajustări în timp real.
Istorie, adoptare și aplicații moderne
Direcția pe patru roți nu e o idee nouă inventată ieri. Porsche a introdus încă din 1977 o punte posterioară cu proprietăți passive, cunoscută ca „Weissach Axle”. Peste ani, mai mulți producători au integrat abordări pasive în proiectele lor — Ford, Peugeot sau Saab, de pildă. Primul sistem activ de serie a apărut la mijlocul anilor '80: Nissan a echipat R31 Skyline cu HICAS (High Capacity Actively Controlled Steering) în 1985, iar Honda a introdus 4WS pe un Prelude din 1987. De atunci, Ferrari, BMW, Mitsubishi, Renault și alții au explorat sau adoptat versiuni proprii de 4WS, fie pentru modele sport, fie pentru limuzine de lux care cer stabilitate la viteză mare.
În prezent există direcții hibride: sisteme active care colaborează cu direcția integrală pasivă, sau care permit setări selectabile de către șofer. Inteligența electronică s-a rafinat: algoritmi de control mai sofisticați reduc riscul de manevre neașteptate și permit ajustări fine, măsurate în fracțiuni de grad la unghiul roților din spate.
Expert Insight
„Practic, direcția pe patru roți îți schimbă perspectiva asupra compromisurilor dintre agilidade și stabilitate,” spune ing. Adrian Moldovan, specialist în dinamica vehiculului. „Nu e o soluție universală; contează calibrările, tipul de suspensie și scopul mașinii. Pentru o berlină de înaltă performanță, câștigul în stabilitate la viteză mare justifică costul. Într‑un hatchback urban, varianta pasivă oferă o îmbunătățire semnificativă la un cost rezonabil.”
Pe scurt: direcția pe patru roți poate părea invizibilă, dar schimbarea se simte la fiecare metru condus. Dacă ești pasionat de inginerie auto sau vrei o mașină care „se potrivește” mai bine drumului, merită să înțelegi ce tip de 4WS folosește modelul care te interesează.
Următoarea dată când întorci volanul într‑un spațiu strâmt, observă: reacția roților din spate îți dezvăluie un mic secret al stabilității moderne.
Lasă un Comentariu