6 Minute
Conducerea Dacia avertizează că aplicarea continuă a impozitului minim pe cifra de afaceri pentru multinaţionale riscă să amâne proiecte strategice, inclusiv extinderea uzinei de la Mioveni. Mihai Bordeanu, directorul Dacia în Sud-Estul Europei şi managerul fabricii de la Mioveni, a subliniat într-un interviu că principalul efect al modificărilor fiscale nu este valoarea taxei în sine, ci lipsa predictibilităţii care afectează deciziile de investiţii pe termen lung.
Principalele nemulţumiri ale managementului Dacia
Potrivit declaraţiilor oficiale, companiile multinaţionale au nevoie de stabilitate pentru a planifica investiţii industriale pe perioade de un deceniu. Directorul Dacia descrie actualul cadru fiscal ca fiind „în ghicite” — măsuri care apar şi dispar, se amână sau se aplică doar temporar — ceea ce reduce competitivitatea României ca loc de producţie şi erodează seriozitatea sistemului economic în ochii investitorilor.
Posibila amânare a extinderii uzinei de la Mioveni
Proiectul de extindere a capacităţii de producţie rămâne pe masă, dar decizia finală încă nu a fost luată. Bordeanu spune că factorii determinanţi includ fiscalitatea, costurile energiei şi predictibilitatea costurilor pe termen mediu şi lung. Aceste elemente afectează nu doar capacitatea de a lansa investiţii noi, ci şi deciziile privind lanţul de producţie şi distribuţie, logistica şi alocarea resurselor pentru dezvoltarea gamei de produse.
Impact asupra lanţului logistic şi a infrastructurii
O întârziere a extinderii producţiei la Mioveni poate avea efecte asupra logisticii interne şi regionale: volume mai mici de producţie reducrandamentul transporturilor rutiere şi feroviare, diminuează utilizarea facilităţilor portuare pentru export şi pot influenţa programul transporturilor către aeroporturi pentru componente critice sau piese importate. În contextul în care infrastructura rutieră şi căile ferate sunt esenţiale pentru conectivitate, orice decizie industrială majoră trebuie corelată cu planurile naţionale de dezvoltare a infrastructurii.
Programul Rabla şi efectele asupra vânzărilor
Un alt punct sensibil semnalat este Programul Rabla: amânările şi reducerea semnificativă a bugetului au redus cererea previzibilă pentru modelele Dacia. Bordeanu a explicat că, din perspectiva planificării vânzărilor, compania a estimat iniţial un anumit volum pe baza unui buget aproape de 1,4 miliarde lei; reducerea la aproximativ 200 milioane lei şi limitarea programului doar la persoane fizice (fără persoane juridice şi autorităţi locale) au generat o prăbuşire a vânzărilor planificate — în jur de patru ori mai mic decât bugetul iniţial.
Consecinţe pentru reţeaua de distribuţie şi producţie
Amânările şi incertitudinea au afectat dealerii auto, care au aşteptat comenzile şi au pregătit stocuri şi campanii de vânzări. Această situaţie a generat fluctuaţii în producţie, deoarece un număr mare de clienţi au amânat achiziţia sau au renunţat complet, ceea ce a perturbat atât fluxurile de montaj, cât şi programările de livrare şi transport. Din perspectiva logisticii, astfel de variaţii bruște cresc costurile de stocare şi transport, afectând eficienţa întregului lanţ de aprovizionare.
Politici guvernamentale şi reglementări: predictibilitate fiscală necesară
Reprezentanţii Dacia cer decizii clare şi pe termen lung din partea autorităţilor. Principalele solicitări vizează stabilitate în fiscalitate, calendar clar pentru programe ca Rabla şi convergenţă în coaliţie privind politicile de impozitare, inclusiv impozitul pe vehicule. Propunerea managerială menţionată anterior în cadrul consultărilor prevedea principiul „poluatorul plăteşte”, iar acum se subliniază necesitatea unui acord politic ferm pentru a implementa astfel de soluţii într-un mod predictibil.
Infrastructură: oportunităţi şi provocări pentru sectorul auto
Pe fondul discuţiilor despre extindere, Dacia recunoaşte avantajele geografice ale României şi proiectele de infrastructură în curs: modernizarea drumurilor naţionale, investiţii în căi ferate, dezvoltarea porturilor şi conectivitatea aeroporturilor pot sprijini competitivitatea locală. Cu toate acestea, costurile energiei şi un cadru fiscal instabil reduc atractivitatea faţă de alte pieţe din regiune. Pentru ca investiţiile în infrastructură (drumuri, căi ferate, aeroporturi, porturi) să aibă efectul dorit, autorităţile trebuie să asigure predictibilitate şi coerentă de politici pe termen mediu şi lung.
Transport public, trafic şi mobilitate: ce legătură are industria auto?
Chiar dacă interviul a fost axat pe producţie şi taxe, subiectele legate de mobilitate urbană şi transport public rămân relevante. Un ecosistem industrial sănătos depinde şi de mobilitatea angajaţilor: infrastructura rutieră, transportul public local (autobuze, tramvaie, metrou) şi managementul traficului contribuie la productivitatea forţei de muncă. Investiţiile în infrastructura de transport public pot reduce costurile sociale şi economice ale traficului şi pot favoriza dezvoltarea durabilă a regiunilor industriale.
Securitate, mediu şi responsabilitate
Dacia a promovat ideea conform căreia emisiile trebuie internalizate — „nu poţi polua fără să plăteşti” — însă orice mecanism de taxare trebuie implementat corect pentru a respecta principiul poluatorului‑plăteşte. Efectele asupra siguranţei sunt indirecte: investiţiile industriale susţin dezvoltarea unor fluxuri logistice mai sigure (transporturi planificate, rute optimizate, infrastructură adecvată). În plus, politicile energetice şi măsurile de reducere a emisiilor influenţează designul producţiei şi tranziţia către vehicule electrice sau hibrid, cu implicaţii pentru reţelele de încărcare şi interconectivitatea cu reţeaua electrică.
Relevanţă economică şi socială
Dacia este unul dintre cei mai importanţi angajatori şi exportatori ai României. Deciziile privind extinderea sau amânarea unei facilităţi industriale au efecte majore asupra pieţei muncii locale, asupra furnizorilor din industria auto, dar şi asupra sectoarelor conexe — logistică, transport, construcţii, servicii. Orice recul în investiţii poate reduce oportunităţile de dezvoltare regională şi poate afecta echilibrul lanţurilor de aprovizionare și capacitatea logistică a regiunii.
Concluzii: predictibilitate pentru competitivitate
Mesajul transmis de managementul Dacia este clar: stabilitatea fiscală şi predictibilitatea programelor publice, precum Rabla, sunt esenţiale pentru decizii strategice de investiţii. Autorităţile şi mediul privat trebuie să colaboreze pentru a îmbunătăţi competitivitatea prin politici coerente, investiţii în infrastructură (drumuri, căi ferate, aeroporturi, porturi) şi măsuri care să sprijine tranziţia energetică şi transportul public. Fără aceste condiţii, proiecte majore de dezvoltare industrială, cu impact asupra traficului, logisticii şi mobilităţii populaţiei, pot fi amânate, ceea ce ar afecta atât economia, cât şi perspectivele sociale ale regiunilor implicate.
Sursa: profit
Lasă un Comentariu